Cei 7 demoni ai universului
1) Belial (sau Baalial, Beliar, Belias , Beliall, Beliel, Bilael, Belu, Matanbuchus, Mechembuchus, Meterbuchus)
Etimiologia cuvântului este necunoscuta, dar cei mai multi traduc acest cuvânt ca “fara valoare”. Într-un apocrif ebraic intitulat”Cartea Jubileelor“, cei necircumscrisi sunt numiti “fiii lui Belial”. În scriptura islamica, se spune ca demonul Belial ar fipetrecut la un ospat al unui sarac, si l-ar fi hranit pe un om bogat cu resturile vomate. Atunci când cel bogat n-a mai avut nevoie de el, a fost trimis în lumea subterana pentru a-l servi pe însusi Satan.
Într-o carte de practici de evocare a demonilor, se spune ca Belial este un rege puternic, ce conduce peste 50 de legiuni de demoni, si a fost creat imediat dupa Lucifer. Belial apare si în Biblie, ca în urmatorul pasaj:
Cor.II (6:15): “Si ce învoire este între Hristos si Beliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?”
Celebrul vizionar Edgar Cayce, vorbind despre existenta Atlantidei, afirma ca societatea atlantidica era divizata în doua fractiuni: una buna, denumita “fiii legii” si alta malefica denumita “fiii lui Belial”
2) Beelzebub (sau Ba‘al Zebûb, Baal-Zebub)
Ba‘al Zebûb înseamna “Stapânul lui Zebûb” si se refera la un loc necunoscut denumit “Zebûb”, sau mai semnifica “Stapânul mustelor” (ba’al este cuvântul evreiesc pentru “stapân”, iar “zebûb” înseamna “musca” tot în ebraica).Acest nume de demon apare pentru prima data în Biblie, atunci când regele Ohazia al Israelui, ranindu-se dupa ce a cazut dintr-un foisor, trimite niste mesageri pentru a-l întreba pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, când se va vindeca: Regi IV (1:2): “Iar Ohozia, cazând printre gratiile foisorului sau cel din Samaria, s-a îmbolnavit si a trimis soli si le-a zis: “Duceti-va si întrebati pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului: Ma voi însanatosi eu oare din boala aceasta?” si acestia s-au dus sa întrebe. Profetul Ilie îi spuen regelui Ohozia sa moara, caci, în loc sa-l întrebe pe Dumnezeu când se va vindeca, el a vrut sa-l întrebe pe demonul Baal-Zebub.
Baal-Tebub apare si în Noul Testament, ca nume alternativ pentru Satana: Matei (12:26-27): “Daca satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dainui împaratia lui? Si daca Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii vostri cu cine îi scot? De aceea ei va vor fi judecatori”.
Conform ocultistului din secolulul al XVI-lea, Johann Weyer, Beelzebub a condus o revolta de succes împotriva lui Satan, si este locotenentul sef al lui Lucifer, împaratul Iadului. Exorcistul din scolul al XVII-lea, Sebastien Michaelis, îl plasa pe Beelzebub în rândul celor 3 îngeri cazuti, alaturi de Lucifer si Leviathan.
3) Astaroth
În demonologie, Astaroth este considerat a fi “printul Iadului”, un demon foarte puternic, ce are înfatisarea unui barbat nud, cu aripi, ce tine un sarpe într-o mâna si calareste o bestie ce are aripi de dragon si coada de sarpe. Acest demon ispiteste oamenii prin lene, vanitate si filozofii rationale; adversarul sau este Sf. Bartolomeu. Pe de alta parte, Astaroth poate sa-i faca pe oameni invizibili si-i conduce catre comori ascunse.
Conform altui autor, Francis Barrett, Astaroth este printul acuzatorilor si inchizitorilor. Se spune ca el are putere mai mare de atac asupra oamenilor în luna august.
Belphegor este un demon al descoperirilor si inventiilor. Seduce barbatii aparând în ochii lor ca femeie, ceea ce, sa recunoastem, e înca bine, si oferindu-le bogatii, ceea ce, pentru unii, e si mai bine. Moabitii, care îl numeau Baalphegor, i se închinau pe muntele Phegor. Rabinii spuneau ca zeul era omagiat în timp ce se statea pe closet – daca cei de pe atunci or fi avut closete – si ca i se oferea mizerabilul reziduu al digestiei.
Alti autori pretind ca acestui demon i se ofereau victime omenesti, a caror carne o mâncau preotii lui. Belphegor sta tot timpul cu gura deschisa, observatie care, fara îndoiala, se bazeaza pe numele Phegor, care înseamna crapatura, crevasa, pentru ca i se aruncau ofrande în pesteri, printr-o rasuflatoare.
Câtiva demonologi îl considera comandantul suprem al armatelor infernale. Era divinizat de caldeeni, de babilonieni si de sidonieni, uneori chiar si de izraeliti. Cei care i se închinau nu stiau daca e barbat sau femeie. Mahomedanii povestesc ca Abraham, cunoscându-l pe adevaratul Dumnezeu, a pândit momentul când tatal lui era plecat, a sfarâmat statuile idolilor, cu exceptia celei a lui Baal, la gâtul careia a atârnat securea cu care le-a sfarâmat pe celelalte. Când tatal lui s-a întors, Abraham i-a spus ca idolii s-au certat între ei din cauza unei ofrande de grâu, si ca Baal, cel mai puternic, i-a distrus pe ceilalti. Pentru aceasta isprava, adauga unii cercetatori, regele Nemrod a fost cât pe ce sa-l arda pe Abraham.
7) Lucifer
Lucifer este un nume deseori dat Satanei în credinta crestina. Aceasta asociere a lui Lucifer cu cea a unui înger cazut vine dintr-o interpretatie particulara a unui pasaj din Biblie (Isaia 14:3-20) care vorbeste despre cineva care primeste numele “steaua zilei” sau “steaua diminetii” (în latina, Lucifer) care semnifica un om cazut din Rai. Acelasi cuvânt latin este folosit ca stea în Petru 1:19 si oriunde altundeva fara legatura cu Satana. Totusi, în multe scrieri mai târzii decât cele ale Bibliei, cuvântul latin a fost folosit ca un nume care îl desemneaza pe Satana. Aceastaa semnificatie a lui Lucifer = Satana a fost raspândit acu ajutorul unor lucrari precum Infernul lui Dante Alighieri si Paradisul Pierdut al lui John Milton.
În Biblia satanica din 1969, Lucifer este vazut ca unul dintre cei patru printi ai iadului, reprezentând “luceafarul, aducatorul de lumina, iluminarea”.